Războiul ruso-moldovenesc | 23 de ani de ocupație

Scurta istorie a Republicii Moldova începe cu vărsare de mult sânge. Conflictul armat dintre Republica Moldova și Rusia începe sub pretextul protejării drepturilor minorităților naționale, când marioneta Kremlinului, Igor Smirnov, primind instrucțiuni de la Moscova, adoptă hotărârea cu privire la transferarea tuturor organelor constituționale ale puterii din Transnistria în jurisdicția autoproclamatei republici. Primile victime ale criminalilor ruși sunt înregistrate la 13 decembrie 1991 când teroriști înarmați au deschis focul pe neașteptate asupra forțelor polițiste, trimise în ajutorul secției raionale de poliție Dubăsari aflată în asediu. Patru polițiști și-au pierdut viața iar alți nouă au fost răniți.

Evenimentele de la Dubăsari au pus începutul războiului ruso-moldovenesc. La începutul războiului, Republica Moldova nu dispunea de propria armată iar structurile de forță se aflau într-o situație precară. În primile zile de război, poliția dotată doar cu bastoane și pistoale țineau piept „Gardei Populare” din 8000 de luptători, miliția transnistreană formată din 5000 luptători, detașamente teritoriale de salvare cu 4000 oameni, regimente muncitorești, mercenari cazaci în număr de 4000 luptători, cu solde foarte mari pentru acea perioadă.

Războiul izbucnește la 3 martie 1992 când marionete ale Moscovei, gardiști și cazaci au atacat satul Cocieri, dar au fost respinși. Seara, a ajuns în sat o unitate de poliție cu destinație specială, trimisă de la Chișinău și care traversase Nistrul pe gheață. La 20 martie 1992, are loc reuniunea OSCE de la Helsinki unde se decide crearea unui mecanism cvadripartit de consultări politice de reglementare a conflictului transnistrean din care urma să facă parte Republica Moldova, România, Rusia și Ucraina, mecanism lipsit de sens și contrar tuturor principiilor de drept internațional, Rusia fiind stat agresor, nu avea ce căuta în această structură ce se vroia a fi pacificatoare. Îngrijorările liderilor europeni de atunci nu au oprit Rusia în continuarea vărsării de sânge.

Abia la 17 mai 1992 intră în luptă primele unități militare ale Armatei Naționale formate din rezerviști. La 19 mai 1992 ministrul rus al apărării Graciov dă ordin de luptă comandamentului armatei a 14-a – trupele rusești părăsesc unitățile unde erau dislocate și ocupă poziții alături de gardiștii transnistreni. Alte regiuni din Transnistria sunt ocupate de armata rusă.

La Grigoriopol, este format grupul Delfin, format din pușcăriași eliberați, care teroriza populația. Crimă și teroare se instaurează și la Slobozia, au loc execuții în masă noaptea. Conducerea Republicii Moldova cedează treptat în fața Rusiei. Rusia începe o retorică propagandistică prezentând denaturat situația din Transnistria, acuzând autoritățile moldovenești de agresiune și încercare de exterminare sistematică a populației rusești, acuză și România de livrări de armament Republicii Moldova.

La 19 iunie armata rusă cu detașamentele de cazaci au dezlănțuit un atac împotriva forțelor moldovenești din Tighina. Orașul era bombardat și atacat cu armament greu.  În Dubăsari, Cocieri, Doroțcaia, Coșnița, Chițcani, Holercani, Criuleni, Cruglic, Mășcăuți și Calfa formațiunile rusești operează tiruri de artilerie. Populația civilă este masacrată.

La 20 iunie, după atacuri cu tancuri grele ale armatei ruse, este invadat orașul Tighina. Luptele de la Tighina au reprezentat cel mai violent episod al războiului ruso-moldovenesc.

La 24 iunie, președintele Republicii Moldova face un apel către statele lumii să intervină prin toate mijloacele pentru a stopa agresiunea dezlănțuită de Forțele Armate ale Federației Ruse.

La 3 iulie, Armata Rusă utilizează pentru prima dată artileria reactivă de luptă „GRAD-M21” considerată una dintre cele mai nimicitoare arme de distrugere în masă.

La 21 iulie, la Moscova, președintele Republicii Moldova și a Federației Ruse semnează în prezența marionetei separatiste de la Tiraspol ”Convenția cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova”, act ce a marcat încetarea războiului din Transnistria.

Au trecut 23 de ani, Republica Moldova se află în continuare sub ocupație rusească, avem în continuare trupe rusești de ocupație pe teritoriul nostru, atât sub formă de unități militare cât și sub formă de forțe pacificatoare.

Pe parcursul războiului ruso-moldovenesc, 315 eroi și-au pierdut viața iar 1180 au fost răniți apărând pământul strămoșesc de hoardele invadatoare rusești. Cel puțin 400 civili au fost uciși. Combatanții moldoveni au reprezentat un model de rezistență remarcabilă, fiind dotați foarte prost cu echipament și arme, au provocat pierderi masive trupelor rusești de ocupație – pierderile erau de 1 la 5, forțele separatiste cu armata rusă numărând peste 1500 morți.

Glorie eternă eroilor!

Eroii no mor niciodată!

facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

2 thoughts on “Războiul ruso-moldovenesc | 23 de ani de ocupație

  1. E trist si strigator la cer ca autoritatile pana in ziua de azi nu recunosc ca anume cu rusii am luptat atunci!

    • Autoritățile au agenda lor, fără voia Moscovei nu se face nimic între Prut și Nistru, cu părere de rău.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

*
*
Website